Autoritatile locale dintr-un oras din Marea Britanie au derulat o campanie prin care oferea spatii de inchiriat pentru diverse afaceri. Campania a presupus si cosmetizarea locatiilor prin intermediul unor fatade de business false. Un responsabil al autoritatilor spunea si ca, prin utilizarea respectivelor fatade, se mentine aspectul curat si placut al strazilor unde se afla acestea.
- U2 a facut cei mai multi bani din turnee, zice Billboard, care avanseaza suma de 109 milioane de dolari. Pe locul doi a fost Bruce Springsteen (58 milioane), urmat de Madonna (47 milioane) si AC/DC – 44 milioane de dolari. Mai multe pe BBC.
-Armata SUA s-a hotarat sa-si lase soldatii sa foloseasca retelele de socializare. Dupa ce le-a interzis folosirea Facebook si Twitter in urma cu ceva ani, Armata americana a decis ca acestea pot fi folosite, mai ales ca a inceput sa utilizeze online-ul in scopuri de PR, pentru recrutare, precum si pentru comunicatii intre militarii activi si familiile lor. Tot la BBC.
- Getty Images face o campanie prin care isi promoveaza portofoliul in Asia. Campania de direct mailing, intitulata “The Random Camera Project”, i-a provocat pe profesionistii din trei piete publicitare cheie din Asi, oferind-le 300 de aparate foto din care 210 au fost folosite si returnat. Getty a procesat imaginile, pe care le-a incarcat pe gimages-sea.com/random, unde urmeaza sa se voteze cele mai bune fotografii. Castigatorul va primi o camera Lomo LCA . Mai multe detalii pe AdAge.
-Tot Brand Republic povesteste si despre Ubervu, care a lansat un instrument de monitorizare a conversatiilor in social media. Instrumentul respectiv ofera o serie de statistici gratuit insa analizele detaliate costa 29 de euro pe luna. UberVu a fost infiintat de Dan Ciotu, Vladimir Oane si Dragos Ilinca in 2008 si a castigat SeedCamp.
Reclama capitalistă – adunată în calupuri consumate cu savoare de public în vremurile comunismului, când deschidea o uşă către imaginea frigiderului plin, dar şi spre modă şi un alt fel de stil de viaţă – a devenit un element al cotidianului, în decursul celor 20 de ani trecuţi de la Revoluţie.
Înainte de ’89, singura formă de aşa-zisă reclamă era, la noi, sloganul cu conotaţii educative, care, de mic, îţi spunea că trebuie să consumi alimentul generic peşte ca să ai o minte bună, că fructele şi legumele au vitamine etc. Tot acum 20 de ani, reclamele luau formă de slogan şi din cauza numărului redus al produselor disponibile pe piaţă, care nu permitea o diferenţiere în funcţie de atribute specifice sau preferinţe de consum. Pe lângă alimentele descrise generic, şi magazinele aveau acelaşi regim de promovare, de genul “articole textile, confecţii şi încălţăminte pentru femei, bărbaţi şi copii”.
Reclamele în perioada comunistă erau fie slogan, fie lozincă sau pur şi simplu un mod de a prezenta servicii. Astfel, se ştia că “Azi la CEC un leu depui, mâine leul face pui”, “Banul economisit, somn liniştit”, “În toate colţurile ţării, deşeurile neferoase se valorifică prin ICM” sau că “Băutura ideală este apa minerală”. În acelaşi timp, Electrometalica Ploieşti anunţa că “unităţile de coafură şi cosmetice pot apela la cooperativa Tromet din Ploieşti pentru dotarea lor cu o serie de aparate”, iar cetăţenilor li se spunea: “Asigurându-vă la ADAS mobilierul şi bunurile casnice, daţi dovadă de spirit gospodăresc şi prevedere”.
Din 1966, posturile de radio au început să difuzeze mai multe reclame. Astfel, au început să fie transmise câte 2-3 emisiuni numite “Anunţuri, reclamă şi muzică” pe zi, în cadrul cărora două voci, una masculină şi una feminină, prezentau bunurile şi serviciile respective.
Cu iz de vremuri trecute mai sunt şi sloganuri ca “Obrazul subţire cu Gerovital se ţine”, dar şi branduri precum săpunul Cheia, ţigările Carpaţi, sucurile Cico şi Brifcor, Lăstunul, pasta de dinţi Cristal, Berea Azuga, hainele de la Apaca, ciocolata Rom sau Eugeniile.
De altfel, un număr de 29 de reclame la diverse produse din perioada comunistă s-au aflat, în noiembrie, în centrul unei expoziţii deschisă la Casa de Cultură din Cluj-Napoca. Acestea au fost scanate şi prelucrate, după ce au fost descoperite la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, în almanahuri şi cotidiane din perioada 1955-1989. Dintre produsele promovate în cadrul expoziţiei care a fost organizată la Cluj Napoca fac parte produse precum antinevralgicul, radioreceptorul Intim, Uzinele Metalurgice Vasile Roaită, primul autobuz românesc sau Tarom.
Astfel, dintre copy-urile din cadrul expoziţiei au făcut parte unele precum “Cu şapte sticle goale, predându-le la valorificare, am cumpărat o sticlă plină”, “S-a schimbat basmul din carte? Nu, dar azi cu toţii ştim. Scufiţa Roşie-n loc de vin, Bunicuţei duce lapte” sau “Câtă vrajă are marea, tot mai fermecată-i Zarea”.
Având în vedere reclamele promovate în perioada comunistă, se poate spune că, în România, Revoluţia din 1989 a fost cea care a condus şi la naşterea publicităţii şi asta şi pentru că în magazine au început să apară produse pe care majoritatea oamenilor le văzuseră doar la shop-urile dedicate turiştilor străini, pe casetele video piratate venite din afară sau graţie micilor “afaceri” care transformaseră Kent-ul în valută forte.
Reclamele au început treptat să apară şi să devină din ce în ce mai variate. În plus, mult râvnitele pauze publicitare – lăsate “de efect” pe câte o casetă video în vremea comunistă, la mijlocul unui film “interzis” – au început să apară şi la TVR, şi, ulterior, şi la posturile TV private.
Spre deosebire de pieţele din alte regiuni, la noi publicitatea a început să fie făcută de oameni creativi, cu idei, dar fără un suport iniţial de marketing. Experienţa a venit pe drum însă, un lucru sigur fiind faptul că, după revoluţie, la noi, industria de publicitate a pornit dintr-un punct zero, continuând să se dezvolte pe parcursul anilor.
Faptul că industria autohtonă de publicitate a plecat de la zero şi a ajuns departe comparativ cu 1989 este confirmat şi de reprezentanţii industriei de advertising.
“În 1989 nu exista nimic: nu exista media, nu existau moguli. Nu existau televiziuni în afara celei publice, nu exista cablu, era plin de ziare, nu exista internet. Ne uitam la «Twin Peaks» şi «Star Trek» cu religiozitate şi primele reclame pe care le-am văzut au fost «Henderson» cu extraterestrul cu faţă umană care nu auzise de Coca-Cola şi «Miau» a lui Steffi Graf pentru Adidas Torsion. Azi ziarele dispar, televiziunile prosperă ca şi ziarele din anii ’90 (pe spinarea politicii, dar fără un fundament economic solid), iar internetul ameninţă să schimbe totul încă o dată”, spune Adrian Boţan, CEE Regional Creative Director McCann Erickson.
Despre publicitatea din anii 1990, Boţan spune că aceasta “era consumată la fel ca şi alte produse ale capitalismului – ca şi filmele, Coca-Cola sau telefoanele mobile – înghiţită cu poftă şi fără să îi simţim prea bine gustul”.
“De aceea am crescut continuu în anii de după revoluţie, pe trendul de entuziasm al consumului hrănit de mentalitatea penuriei indusă de regimul comunist. De aceea, până în 2009, publicitatea nu a fost niciodată în criză: chiar şi atunci când PIB-ul scădea, publicitatea creştea ba pe seama Colelor, ba a telefoniei mobile, a retailului sau a băncilor”, a precizat Adrian Boţan.
În ceea ce priveşte perioada actuală, Boţan face referire la o dublă criză, a mentalităţii şi a media. “În 2009 ne confruntăm cu o dublă criză: a mentalităţii consumeriste şi a sistemului media. Este prima dată când piaţa nu mai creşte orice ai face şi când nu mai funcţionează strategia că orice se vinde dacă e la televizor (…). 2009 este momentul adevărului, când publicitatea trebuie să dovedească dacă este o marfă banală sau un serviciu care poate aduce valoare consumatorilor şi clienţilor deopotrivă. Dar şi să îşi trieze propriile branduri”, a adăugat Boţan.
În opinia lui, cea mai mare realizare a publicităţii şi marketingului românesc pe parcursul celor 20 de ani trecuţi de la Revoluţie este “creşterea unei generaţii de profesionişti la nivel european”, unii devenind managerii de azi ai agenţiilor de publicitate, alţii fiind “exportaţi”.
El a mai menţionat, de asemenea, la capitolul realizări, şi festivalurile de creativitate dominate de România în ultimii ani şi prezenţa în Gunn Report, care “au făcut să fie respectată creativitatea şi gândirea strategică românească”.
Şi Radu Florescu, CEO Saatchi&Saatchi România, apreciază evoluţia pieţei de publicitate din România.
“La începutul anilor ’90, piaţa de marcomm din România arăta precum America în momentul în care a fost descoperită: sălbatică. Astăzi avem o piaţă în curs de dezvoltare şi consumatori din ce în ce mai educaţi, mai pretenţioşi”, a declarat Florescu.
Despre cele mai mari realizări ale industriei în cei 20 de ani de existenţă, Radu Florescu remarcă recunoaşterea internaţională, dar şi talentul creativ nativ. “Recunoaşterea internaţională a creativităţii româneşti reprezintă, cu siguranţă, o realizare. Mai mult, există un talent creativ nativ în România şi pe care avem responsabilitatea să-l canalizăm”, a conchis el.
În ceea ce-l priveşte, Andy Liţă, Business Unit Director OgilvyAction, spune că “surprinzător sau nu, publicitatea din România lui 2009 e total diferită, dar şi într-o situaţie similară cu cea din anul 1989″.
“E diferită pentru că a devenit nu doar un semn al vitalităţii economiei româneşti, ci şi unul din motoarele acesteia. Să numărăm nu doar spoturile de la televizor sau radio, ci şi numărul de canale comerciale care emit datorită publicităţii, precum şi miile de oameni care trăiesc din publicitate. Publicitatea ultimilor ani a adus informaţie şi entertainment, a intrat în viaţa noastră de zi cu zi şi a schimbat deprinderi de viaţă şi consum ale societăţii”, a explicat el.
“Cu ce se aseamănă? O nouă Perestroika? Consumatorii au început deja să îşi piardă interesul sau încrederea în publicitate. Încep să asculte tot mai puţin mesajele publicitare, iar în lumea digitală se pot face ei, la rândul lor, ascultaţi. La o cu totul altă scară, promovarea se face tot mai mult, aşa cum se făcea la începuturile publicităţii, adică de la om la om, de tip «word of mouth». Ca şi în 1989, nu e doar un fenomen local şi, vrem sau nu vrem, începe o nouă revoluţie”, a adăugat Liţă.
Evoluţia cea mai mare a publicităţii în 20 de ani este că nimeni nu mai cumpără produse nepromovate, consideră Liţă. “Dacă acum 20 de ani, românii considerau că publicitatea se face doar la produsele pe care nu le cumpără nimeni, acum nimeni nu mai ia în considerare să cumpere produse la care nu se face publicitate”, a remarcat el.
Despre publicitatea din România, Teodora Migdalovici, ambasadorul Cannes Lions în România, spune că aceasta a fost “provocatoare şi contemporană cu mişcarea vestică în perioada interbelică (Franţa, Anglia, Germania), apoi aliniată la specificul grafic al proletarismului rus şi, în final, absurd-amuzanta spre ultimii ani ai perioadei ceauşiste, când depăşirile de plan şi realizările măreţe, pentru a fi răscântate şi descântate, beneficiau de asocieri hilare”. “O fabrică de ciorapi îşi celebra îndelunga istorie (de doar câţiva ani) explicând, într-un copy interminabil, că dacă ar alinia toate şosetele produse, ar putea obţine aceeaşi distanţă ca de la Pământ la Lună. În vreme ce americanii şi ruşii îşi duceau bătălia pentru Lună la propriu, o făceam şi noi, dar la figurat. Ei cu navete, noi cu şosete”, remarcă ea.
În ceea ce priveşte realizările publicităţii româneşti în cei 20 de ani trecuţi de la revoluţie, Migdalovici remarcă două aspecte importante: “Cred că sunt două lucruri importante– primul că decalajul cu Vestul a fost recuperat – cel puţin la nivel de enclave. Deci se poate. Probabil că, dacă altele ar fi mentalităţile – mai mult interes pentru rezultate concrete ale propriilor proiecte şi mai puţin timp dedicat colportărilor sterile – totul ar avansa în cu totul alt ritm. N-am mai vorbi de enclave performante, ci de o comunitate performantă. Cel de-al doilea lucru important e că din nou, la nivel insular, comunicarea românească şi-a găsit o voce personală şi un mod unic de a activa instrumente contemporane”.
În opinia lui Răzvan Căpănescu, Creative Director Publicis România, “publicitatea românească în 2009, faţă de perioada de imediat după Revoluţie,se află la mii de ani lumină evoluţie”.
El spune că “pe de o parte, şi pentru că nu este foarte greu să remarci o evoluţie spectaculoasă faţă de zero”. “Pe de altă parte, pentru că acest domeniu a reuşit să atragă o parte din oamenii talentaţi şi inteligenţi ai acestei ţări – nu e foarte greu când una din regulile industriei sună cam aşa: «if it ain’t fun, you’re doing it wrong» (dacă nu e distractiv, faci ceva greşit)”, apreciază Căpănescu.
“Eu unul cred cu putere în această «maximă» contemporană. Şi nu are foarte mult de-a face cu umorul, ci cu pasiunea şi fervoarea pe care le resimţi atunci când faci ceva cu adevărat interesant. Cred că asta e principala diferenţă faţă de acum 20 de ani – că am ajuns să cunoaştem într-adevăr regulile industriei şi să ştim când o facem aiurea. Ba să şi avem puterea să recunoaştem”, declară el.
“În ciuda câtorva metehne care încă trenează (excesul muncii pro-bono spre exemplu….dar e şi asta determinată de lipsa unor clienţi pe măsura provocărilor mediului economic) (…), publicitatea românească are forţa propriei epurări şi forjări. Mi-ar plăcea să văd nivelul de auto-exigenţă al publicităţii româneşti în toate celelalte domenii. Am fi departe”, apreciază Răzvan Căpănescu.
“Publicitatea românească a reuşit să domine, peste trei ani consecutiv, festivalurile de profil ale Noii Europe. Ba mai mult, o groază de campanii româneşti au fost exportate în regiune. Nu se pot pomeni astfel de performanţe despre multe lucruri în România, darămite industrii cu totul”, a adăugat Căpănescu.
“Acum 20 de ani, nici nu ştiam care sunt reperele. Acum vrem să fim argentinienii Europei (avem şanse mai mari decât la fotbal). După 20 de ani, pur şi simplu cred că ştim ce facem. Urmează să o facem şi cel mai bine. Din lume”, conchide el.
Declarându-se “unul dintre cei mai «tineri» creativi români”, Adrian Preda, Creative Director Tempo, îşi aminteşte că, la 10 ani după Revoluţie, a intrat “în liga mare la Graffiti, în ‘99, Tempo şi D’Arcy erau deja monştri sacri, iar Head-ul (Headvertising – n.r.) tocmai devenea «the hottest thing»”, spunând că s-a simţit “ca o virgină în bordel: speriat dar parcă îmi plăcea”.
“După 20 de ani, s-a întâmplat ce s-a întâmplat şi cu Brazilia, campioana mondială în 1958 cu joga bonita şi campioana mondială în 2004 la penaltiuri după un meci arid. Advertisingul s-a transformat din joaca unor copii talentaţi într-un business dur. «Mamă, ce idee mişto!» s-a transformat în TGI, focus grupuri şi brand perception. «Titan Ice. Altă viaţă!» s-a transformat în Excel, TRP-uri şi afinitate. Nu e bine sau e rău. Este normal”, spune Adrian Preda, despre evoluţia publicităţii în cei 20 de ani de când a apărut ca industrie în România.
“Nu ştiu ce se califica în categoria de realizare, dar ce s-a întâmplat de 20 de ani încoace este evoluţia. O evoluţie însă prea rapidă. Am «ars» etapele de creştere normale şi arătăm acum precum Giuliano Stroe (…). Iar în 2009 am făcut prima boală a copilariei. Toată lumea o numeşte «criza economico-financiară», însă eu îi voi spune «sfârşitul copilăriei». Şi, dacă trecem cu bine peste 2010, publicitatea va fi mai matură. La urma urmei, ce nu te omoară, te face mai puternic”, a conchis creativul de la Tempo.
